vineri, 21 aprilie 2017
Eu și câinele meu Becky nu mai vorbim. Trecem unul pe lângă celălalt, ne oprim totuși o clipă, ne privim ca două cunoștințe vechi, ca și cum unul l-ar fi ținut pe celălalt în brațe când celălalt avea piciorul rupt, apoi ne vedem de lucrurile noastre mărunte. Lucrurile noastre importante fără de care ziua s-ar prăbuși.
Uneori mai protestăm împotriva guvernului, fiecare pe limba lui.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu