Electric bulbs & more

Avea un nume din acesta spălăcit. Îl folosea să facă prostii. Să spargă geamurile oamenilor sau să planteze flori în grădinile acestora. Iubea prima ninsoare, o ura pe a doua, iubea din nou a treia ninsoare. Se considera îndreptățită să viseze și să primească corespondența pe o tavă veche de mai bine de o sută de ani pe care o moștenise de la un bunic care se ocupa cu creșterea albinelor și care avea fix 90 de ani. Ea creștea sau se micșora, însă vârsta bunicului rămânea neschimbată. Vorbea puțin. Îi plăcea să vorbească cel mai mult lângă pian, atingându-i ușor clapele, sau în grădină lângă vreun copac căruia desigur îi dăduse un nume. Când împlinea 4 ani, copacul era considerat major și primea prima lui carte de identitate.
Când era foarte tristă, se așeza lângă fereastră și aștepta ca lumea să o deoache.
...