sâmbătă, 17 septembrie 2016
Vedeam în sfârşit curcubeul. Mă gândeam de când nu mai văzusem un curcubeu. Rememoram întâmplările recente însă nici urmă de aşa ceva.
Mă întrebam dacă e în ordine să scoţi pe cineva din tristeţea proprie ca şi cum i-ai râde în faţă şi i-ai spune că pentru niciun lucru de pe lumea asta nu merită să fii trist. Dar nu e în ordine.
Mâncam din farfuria cu struguri. Din când în când cineva rupea din pâine.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu