Un produs Blogger.

luni, 29 august 2016

Stăteam ca un câine lângă fereastră. Plângeam sau râdeam în hohote. Mă molipseam de la nişte frunze.

Read more...

vineri, 26 august 2016

Iar a venit îngerul acela. S-a plimbat prin cameră ore în șir, multe lucruri s-au schimbat aici, a spus el, în timp ce privea pereții de un alb imaculat. S-a așezat plictisit pe scaun. A început să citească din palmă. 

Aveam un vis întortocheat. Casele veneau de-a valma.

Read more...

joi, 25 august 2016

În dimineața aceasta apa e senină. Cerul e limpede.
Peștișorii verzi trec nestingheriți de la un capăt la altul.

Read more...

miercuri, 24 august 2016

Jucam jocul acela, scăpatul linguriţei din mână. Cel mai adesea îl câştigam.
Spunea: La prima ploaie ies în grădină, mă arunc în iarbă, las picăturile de ploaie să mă ciugulească.

Read more...

duminică, 7 august 2016

Ea se joacă cu cei mai zdrenţăroşi dintre noi. Când pleacă ne fură jocurile.
Ea cântă tot felul de cântece cu cei mai lipsiţi de voce dintre noi. Când pleacă ne fură cântecele.
Ea priveşte cerul cu cei mai lipsiţi de talent dintre noi.
Ea coboară din turn mult mai des decât mine.

Read more...

Lasaţi păsările jos din mână.
Extemporalul a luat sfârşit.
Aşezaţi hârtiile în partea dreaptă a voastră.
Puneţi mâinile pe bancă.
E o zi frumoasă, nu?

Read more...

Nelipsitul câmp cu maci.
Nelipsitele mori de vânt.
Nelipsitele rufe întinse pe nelipsitele sârme.
Nelipsitele păsări străbătând nelipsitul cer.
E o ţară frumoasă. Ce pot spune?

Read more...

sâmbătă, 6 august 2016

Al cui e sfântul acesta, întrebam,
Dar ea nu avea de unde să răspundă.

Peştele mare şi gras se aşeza pe masă.

Read more...

Poţi să pui cuvinte în gura unui peşte, dar peştele nu o să înceapă să vorbească.
Poţi să pui suflet când construieşti o bărcuţă de hârtie, dar bărcuţa de hârtie nu o să aibă suflet.

Dimineaţa repari un întrerupător.
La prânz înlocuieşti o priză.
Seara se arde becul.

Read more...

vineri, 5 august 2016

Şi toate luminile acestea. Lumina din bucătărie ţinută aprinsă pentru lumina de pe hol. Lumina de pe hol ţinută aprinsă pentru lumina din sufragerie. Şi toate se rostogolesc.
În sufragerie nu e nimeni.

Read more...

Am fost să vedem câinele. Era bine-mersi. Nu m-a recunoscut. Blana sa lucioasă acoperea toată curtea interioară a fabricii. Apoi am văzut fântâna arteziană. Cineva a spus: Timp de 20 de ani am vrut să repar această fântână. Nu m-au lăsat. Până la urmă i-am păcălit.
Erau şi două băncuţe acolo pentru cei care veneau să se reculeagă.

Read more...

joi, 4 august 2016

Te afli oriunde în România. Lucrurile ajung la tine cu repeziciune. Prin curierat. Aici te simţi în siguranţă. Ca într-o maşină care se izbeşte frontal de un stâlp la capătul căruia şi-a făcut cuib Dumnezeu.

Read more...

Ca şi cum cineva ţi-ar spune : Am găsit un poem care ţi se potriveşte. Încearcă mai întâi tricoul.

Seara cădeam ca un bolovan de apă. Adormeam pe marginea căzii în timp ce mă spălam pe dinţi.

Read more...

marți, 2 august 2016

În sfârșit a deschis gura. I s-a văzut tot interiorul. Până în măduva oaselor. I s-a văzut inima. Ce construcție ciudată! Scuzați-mă, a spus ea, nu mă simt în apele mele, și a fugit din cameră.

Read more...

luni, 1 august 2016

Încurc lucrurile. Spun fereastra viitoare în loc de fereastra trecută. Încurc străzile, casele.
Transportul urban e îngrozitor.

Read more...

duminică, 31 iulie 2016

Îmi acopeream ochii cu palmele într-un fel oarecare. Nu făceam mare caz din asta. Voiam să câştig cât mai repede la Loto. Îmi făcusem deja bagajele. Deasupra lor îmi aşezasem pantofii. Aşteptam să se anunţe numerele câştigătoare şi s-o zbughesc pe uşă. O simplă formalitate.

Read more...

În lume lucrurile se întâmplau aşa şi aşa. Oraşul era puţin pe dinafară. O pasăre se ţinea puţin după mine apoi dispărea. Apa era puţin sărată.

Read more...

luni, 25 iulie 2016

În ce e bogat peştele? o întrebam. Însă ea nu răspundea niciodată.

Pe atunci purtam aura aceea de soldat. Îi spuneam că repar lucrurile. Mă acoperea cu febra ei. Greierele invada oraşul.

Read more...

Read more...

duminică, 24 iulie 2016

Clădirea asta e sigură.
Şi clădirea de vis-a-vis e sigură.
În tot oraşul mai sunt câteva clădiri sigure.
În clădirile sigure lucrurile bune se pot întâmpla.

Read more...

În ziua aceea nu m-a întrebat nimic. Nu m-a întrebat ce fac, nici ce face Zâna Măseluţă şi cei şapte pitici ai ei, nici dacă dr.Watson mai dezlegase vreunul din misterele care îl chinuiau atât de mult în ultimul timp. Nu m-a întrebat dacă e adevărat ce auzise la ştiri cum că în oraşul nostru ar tuna.
În ziua aceea eu cumpăram pepeni verzi, citeam din amărâtele cărţi.

Mi se părea că fugim.

Read more...

sâmbătă, 23 iulie 2016

Mi-am verificat programul. Acolo scria că azi trebuie să tac. Însă mâine trebuie să vorbesc de trei ori până la prânz. M-am gândit puţin şi mi s-a părut destul de convenabil. Aveam iar timp să văd oraşul.

Read more...

Cred că sunt un om optimist. Cred că răul cel mic se întâmplă pentru a evita răul cel mare. Uneori îmi e greu să-mi imaginez răul cel mare. Poate că cel mai mare rău dintre toate ar fi dispariţia vieţii pe pământ. Sunt contemporan cu toate vieţuitoarele de aici. Nu pot să nu mă gândesc la cea mai insignifiantă insectă de care cel mai probabil mă tem. Despre univers încă nu ştiu nimic.
Când nu sufăr de nimic sunt pesimist.

Read more...

Îmi spune: Ai figura unuia care doarme pe scaun. Ai figura unuia care răneşte vrăbii sau care ascunde o durere în nisip. Ai figura unuia care tot timpul o întinde de aici.
Îi spun: Păcatul meu e că las mereu pantofii în dreptul uşii.
Îmi spune: Dacă plec undeva te iau şi pe tine. De cele mai multe ori tu nu-ţi dai seama.
Îi spun: Uneori dimineaţa fugăresc fantome.
Îmi spune: Sunt atâtea cărţi scrise. Ele nu înseamnă nimic.
Îi spun:

Read more...

Nu mai rămânea decât ca fluturele acela pe care nu-l mai văzusem, care venea de nu ştiu unde, care fusese probabil martorul unui lucru minunat, să se lovească de mine într-un ultim gest de tandreţe.

Read more...

vineri, 22 iulie 2016

Sparsese cana. Nu-i nimic, i-am spus, măcar să vină câinele înapoi. Lucrul ăsta nu s-a întâmplat până la 3. Lucrul ăsta nu s-a întâmplat până la 5. Strângea cioburile. Nu le păstrezi? am întrebat.

Read more...

joi, 21 iulie 2016

Cineva se lega la pantofi.
Altcineva îşi deschidea umbrela.
Cineva îi ţinea scara celui care se lega la pantofi.
Cel care deschidea umbrela avea în buzunar un bilet necâştigător.
Toate lucrurile astea se întâmplau destul de repede. Cineva le grăbea cu beţişorul.

Read more...

luni, 18 iulie 2016

Câinele trebuie să uite. Ca să uite va trebui să-l speriem. Cineva i-a cumpărat o jucărie care chiţăie şi câinele fuge de ea. Nu e curios să afle despre ce e vorba. Nu vine la tine când îl chemi. Când vine, o face pentru că într-un fel îţi e dator. Câinele simte asta. La un moment dat nu o să mai vină.
Încă învaţă.

Read more...

sâmbătă, 16 iulie 2016

Dar ce ştiu eu?
Poate există un fir în toată povestea asta.
Poate cineva trage de el.
Poate într-un târziu se va ivi planeta.

Read more...

De o bucată de pământ. De un zumzăit de albine. De un fruct izolat de restul fructelor.

În orice carte e nevoie de cineva care să deschidă o uşă, să întrebe cât e ceasul, sau să fie întrebat cât e ceasul. Nu ar trebui să ne mire deloc dacă acest personaj ar apărea chiar în acest moment.

Read more...

luni, 11 iulie 2016

De un perete era agăţată uşa. De alt perete fereastra. Între cei doi pereţi se făcea mereu curent. În rest camera goală, din ce în ce mai albastră.

Read more...
Header image from wallpaperstock.net

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP